orb

română

Etimologie

Din a orbi (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /orb/

Substantiv

Declinarea substantivului orb
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orb	oarbe
Articulat	orbul	oarbele
Genitiv-Dativ	orbului	oarbelor
Vocativ	orbule	oarbelor

Cuvinte derivate

• orbeț

Cuvinte compuse

• orbul găinilor, orbul găinii

Expresii

• A avea orbul găinilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din latină orbus.

Pronunție

• AFI: /orb/

Adjectiv

Declinarea adjectivului orb
	Singular	Plural
Masculin	orb	orbi
Feminin	oarbă	oarbe
Neutru	orb	oarbe

1. (adesea substantivat) lipsit de simțul văzului, care nu vede (deloc).
2. (fig.) care nu admite alte păreri.
3. (fig.) care pare să acționeze fără discernământ; a cărui rațiune e întunecată, tulburată de o pasiune, lipsit de clarviziune; (p.ext.) de temut, fioros.
4. complet, total.
5. care denotă lipsă de inteligență, de reflecție, de perspicacitate.
6. (fig.) lipsit de lumină; întunecos, întunecat.

Cuvinte derivate

• orbeca
• orbesc
• orbește
• orbi
• orbie
• orbilă
• orbiș

Cuvinte compuse

• fereastră oarbă, geam orb
• sobă oarbă
• dușumea oarbă
• cartuș orb
• cameră oarbă
• puț orb

Expresii

• A nimerit orbul Brăila sau nimeresc orbii Suceava, = se spune pentru a încuraja pe cel care șovăie să se ducă într-un loc necunoscut de teamă că nu va nimeri
• A se bate ca orbii = a se bate foarte tare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bor

Referințe

• DEX '98 via DEX online