organum
română
Etimologie
Din franceză organum.
Pronunție
- AFI: /or'ga.num/
Substantiv
| Declinarea substantivului organum | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | organum | invariabil |
| Articulat | organumul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | organumului | invariabil |
| Vocativ | organumule | invariabil |
- una dintre formele cele mai vechi ale muzicii pe mai multe voci distincte, care consta dintr-un contrapunct improvizat pe o temă de cânt liturgic.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online