păcură

română

Etimologie

Din latină picula.

Pronunție

• AFI: /ˈpə.ku.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului păcură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	păcură	invariabil
Articulat	păcura	invariabil
Genitiv-Dativ	păcurii	invariabil
Vocativ	păcură	invariabil

1. lichid vâscos, negru sau brun-închis, rămas de la distilarea țițeiului, care se folosește drept combustibil și ca materie primă la fabricarea motorinei grele, a uleiurilor minerale, a asfaltului și a altor produse; țiței brut.

Cuvinte derivate

• păcorniță
• păcurar
• păcuriu
• păcuros

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crăpau
• parcau

Referințe

• DEX '98 via DEX online