crăpa
Etimologie
Din latină crĕpāre.
Pronunție
- AFI: /krə'pa/
Verb
Conjugarea verbului (se) crăpa | |
Infinitiv | a (se) crăpa |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) crăp |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) crape, crăpe |
Participiu | crăpat |
Conjugare | I |
- (v.intranz. și refl.) (despre obiecte) a se desface (în mod brusc) în mai multe bucăți; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.
- (v.tranz.) a sparge, a desface, a despica.
- S-a crăpat pământul.
- (v.intranz. și refl.) (despre lucruri elastice) a se rupe (fiind prea tare întins), a plesni; (despre piele) a deveni aspru, cu crăpături.
- A crăpat o vită.
- (v.tranz.) a întredeschide.
- (v.intranz.) (ir.; despre animale și oameni) a muri.
- (v.intranz.) (peior.) a mânca foarte mult, cu lăcomie (ca un animal).
Sinonime
- 1: sparge
- 2: se deschide, se despica
- 3: plesni, (pop.) pocni
- 4: întredeschide
- 5: deceda, muri, pieri, sucomba
Cuvinte derivate
Expresii
- Unde dai și unde crapă = se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele scontate
- Crapă lemnele (sau pietrele) de ger sau (e un) ger de crapă lemnele (sau pietrele) = e un ger strașnic, e foarte frig
- A crăpa capul cuiva = a omorî pe cineva printr-o lovitură (în cap)
- A-i crăpa (sau a-i plesni) cuiva capul (de durere) = a-l durea pe cineva foarte tare capul
- A-i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de rușine = a-i fi foarte rușine, a nu mai putea de rușine
- A-i crăpa buza (sau măseaua) după ceva = a avea mare nevoie de ceva
- A-i crăpa pipota = a fi foarte nerăbdător
- (refl.) A se crăpa de ziuă sau a se crăpa zorii = a se face ziuă, a se lumina
- A crăpa de frig (sau de sete, de necaz etc.) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etc.)
Traduceri
a spinteca
|
|