paia
română
Etimologie
Din turcă pāye.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului paia | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | paia | paiele |
| Articulat | paiaua | paielele |
| Genitiv-Dativ | paielei | paielelor |
| Vocativ | paia | paielelor |
- titlu onorific dat, în ierarhia boierească din țările românești, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu.
Expresii
- (reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online