onorific

română

Din franceză honorifique < latină honorificus.

Declinarea adjectivului onorific
	Singular	Plural
Masculin	onorific	onorifici
Feminin	onorifică	onorifice
Neutru	onorific	onorifice

(despre titluri, distincții etc.) care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva.
(despre funcții, servicii etc.) care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material).
(despre persoane) căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare.
Membru onorific.