panegiric

română

Etimologie

Din franceză panégyrique.

Pronunție

• AFI: /pa.ne'ʤi.rik/

Substantiv

Declinarea substantivului panegiric
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	panegiric	panegirice
Articulat	panegiricul	panegiricele
Genitiv-Dativ	panegiricului	panegiricelor
Vocativ	panegiricule	panegiricelor

1. discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc.
2. (p.gener.) laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online