pensulă

Pensule

română

Etimologie

Din germană Pinsel < franceza veche pincel. Origine latină penicillus.

Pronunție

• AFI: /ˈpen.su.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului pensulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pensulă	pensule
Articulat	pensula	pensulele
Genitiv-Dativ	pensulei	pensulelor
Vocativ	'	'

1. instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, care servește mai ales la întinderea vopselelor și a lacurilor pe o suprafață.

   O pensulă de vopsit.

Sinonime

• (reg.) meciuc, mescleuaș, pămătuf, pențăluș, perie, perioară, periucă

Cuvinte derivate

• pensula
• pensulare, pensulație
• pensulat

Traduceri

unealtă dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc.

catalană: borla (català), pinzell (català), raïm (català) chineză: 画 笔 (中文) (huàbĭ) daneză: verfborstel (dansk) engleză: brush (English), paintbrush (English) esperanto: peniko (Esperanto) finlandeză: sivellin (suomi) franceză: pinceau (français) m. friulană: pinel (furlan) m. germană: Pinsel (Deutsch) m., Quast (Deutsch) greacă: πινέλο (Ελληνικά) (pinélo) n. ido: pinselo (Ido)

islandeză: penseel (íslenska) n. italiană: pennello (italiano) m. maghiară: ecset (magyar) m. neerlandeză: kwast (Nederlands), penseel (Nederlands) poloneză: pędzel (polski) m. portugheză: pincel (português) m. rusă: кисть (русский) (kistʹ) f. spaniolă: pincel (español) m. suedeză: målarpensel (svenska) c. turcă: boya fırçası (Türkçe) ucraineană: пензель (українська) (penzel') m.

Referințe

• DEX online