peregrina

română

Etimologie

Din franceză pérégriner < latină peregrinari.

Pronunție

• AFI: /pe.re.gri'na/

Verb

Conjugarea verbului peregrina
Infinitiv	a peregrina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	peregrinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să peregrineze
Participiu	peregrinat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări.
2. (v.intranz.) (rar) a merge în pelerinaj într-un loc considerat sfânt.

Cuvinte derivate

• peregrinare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online