(français)

Etimologie

Din latină târzie persōnālitās („personalitate”).

Pronunție


Substantiv

personnalité f., personnalités pl.

  1. personalitate, caracter
  2. (p.ext.) personalitate, vedetă
  3. (înv. și rar) atac personal
    Ce propos est une personnalité offensante. – En discutant, on ne doit faire aucune personnalité.

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe