piastru

română

Din germană Piaster, franceză piastre.

Declinarea substantivului piastru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	piastru	piaștri
Articulat	piastrul	piaștrii
Genitiv-Dativ	piastrului	piaștrilor
Vocativ	piastrule	piaștrilor

monedă (turcească) de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului și care a circulat și în țările române.