Variante de scriere Vezi și : surpă

Etimologie

Din latină *subrupare (< rupes).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
surpa
Infinitiv a surpa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
surp
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să surpe
Participiu surpat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre maluri, povârnișuri etc.; la pers. 3) a se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui.
  2. (v.tranz.) a doborî la pământ; a nimici, ruina.
  3. (v.tranz.) (fig.) a răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa; (p.ext.) a desființa, a nimici, a lichida.
  4. (v.refl.) (pop.) a se îmbolnăvi de hernie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din surpa.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru surpa.

Anagrame

Referințe