pitar

română

Etimologie

Din pită + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /pi'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului pitar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pitar	pitari
Articulat	pitarul	pitarii
Genitiv-Dativ	pitarului	pitarilor
Vocativ	pitarule	pitarilor

1. (în evul mediu în țările românești) titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu pâine a curții domnești (și a oștirii) și cu supravegherea brutarilor domnești; boier care avea acest titlu.

Cuvinte derivate

• pităreasă
• pitărel
• pitărie

Cuvinte compuse

• mare pitar, vel pitar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• răpit
• ripat

Referințe

• DEX '98 via DEX online