răpi
 Vezi și : rapi, rapì
|
Etimologie
Pronunție
- AFI: /rəˈpi/
Verb
| Conjugarea verbului răpi | |
| Infinitiv | a răpi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
răpesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să răpească |
| Participiu | răpit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura.
- Gangsterii au răpit-o din parc.
- a lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva.
- a smulge pe cineva dintr-un loc.
- Își răpise logodnica.
- a lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui.
- Le răpise întreaga agoniseală.
- a cotropi (un teritoriu, o țară etc.).
- Dușmanul le-a răpit o parte din țară.
- (fig.) a lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva.
- (fig.) a fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva.
- Lectura l-a răpit complet.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A răpi viața (sau zilele) = a ucide
- A răpi inima = a cuceri dragostea
Traduceri
a lua cu forța, ducând cu sine și ținând în stăpânirea sa; a fura
|
|
Etimologie
Din răpi.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru răpi.