română

Etimologie

Din pivniță + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /piv.ni'ʧer/


Substantiv


Declinarea substantivului
pivnicer
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pivnicer pivniceri
Articulat pivnicerul pivnicerii
Genitiv-Dativ pivnicerului pivnicerilor
Vocativ pivnicerule pivnicerilor
  1. persoană care are sub supravegherea sa o pivniță de vinuri; chelar.
  2. titlu dat boierului care avea în grijă viile și pivnițele domnești; persoană care purta acest titlu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe