planșetă

română

Etimologie

Din franceză planchette.

Pronunție

• AFI: /planˈʃe.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului planșetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	planșetă	planșete
Articulat	planșeta	planșetele
Genitiv-Dativ	planșetei	planșetelor
Vocativ	planșetă	planșetelor

1. placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice.
2. scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de aluat.

Cuvinte compuse

• planșetă topografică
• planșetă de vânt

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online