Variante de scriere Vezi și : tari, tarì, țări, tarî

română

Etimologie

Din slavă (veche) trĕti.

Pronunție

  • AFI: /tɨˈrɨ/


Verb


Conjugarea verbului
târî
Infinitiv a târî
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
târăsc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să târască
Participiu târât
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal.
  2. (v.tranz.) a lua, a purta, a duce cu sine.
  3. (v.tranz.) (fig.) a îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena.
  4. (v.refl.) a merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ.
  5. (v.refl.) a merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele.
  6. (v.refl.) (despre obiecte care atârnă) a atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A târî barca pe uscat = a trăi greu


Traduceri

Referințe