stabilitate

română

Etimologie

Din franceză stabilité < latină stabilitas, stabilitatis.

Pronunție

• AFI: /sta.bi.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului stabilitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stabilitate	invariabil
Articulat	stabilitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	stabilității	invariabil
Vocativ	stabilitate	invariabil

1. însușirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate.
2. durabilitate, trăinicie.
3. faptul de a-și păstra locul, de a nu fi mișcat din loc; fixitate.
4. (spec.) (fiz.) proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială.
5. situație sigură, fermă.

Cuvinte derivate

• nestabilitate

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online