plenipotențiar

română

Etimologie

Din franceză plénipotentiaire.

Pronunție

• AFI: /ple.ni.po.ten.ʦi'ar/

Substantiv

Declinarea substantivului plenipotențiar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plenipotențiar	plenipotențiari
Articulat	plenipotențiarul	plenipotențiarii
Genitiv-Dativ	plenipotențiarului	plenipotențiarilor
Vocativ	plenipotențiarule	plenipotențiarilor

1. persoană care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului plenipotențiar
	Singular	Plural
Masculin	plenipotențiar	plenipotențiari
Feminin	plenipotențiară	plenipotențiare
Neutru	plenipotențiar	plenipotențiare

1. care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online