plutărit

română

Etimologie

Din a plutări.

Pronunție

• AFI: /plu.tə'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului plutărit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plutărit	invariabil
Articulat	plutăritul	invariabil
Genitiv-Dativ	plutăritului	invariabil
Vocativ	plutăritule	invariabil

1. transportul pe apă al buștenilor (legați în plute); plutărie.
2. îndeletnicirea plutașului; plutărie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online