română

Etimologie

Din a plutări.

Pronunție

  • AFI: /plu.tə'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
plutărit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plutărit invariabil
Articulat plutăritul invariabil
Genitiv-Dativ plutăritului invariabil
Vocativ plutăritule invariabil
  1. transportul pe apă al buștenilor (legați în plute); plutărie.
  2. îndeletnicirea plutașului; plutărie.


Traduceri

Referințe