pocăită

română

Etimologie

Din pocăit.

Pronunție

• AFI: /po.kəˈi.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului pocăită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pocăită	pocăite
Articulat	pocăita	pocăitele
Genitiv-Dativ	pocăitei	pocăitelor
Vocativ	pocăito	pocăitelor

1. adeptă a unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăința mai presus de orice virtute; (p.gener.) adeptă a unor secte religioase creștine, sectant.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciopata
• copăița
• apatico
• căpiato
• copiata

Referințe

• DEX '98 via DEX online