pocăit
Etimologie
Din a (se) pocăi.
Pronunție
- AFI: /po.kəˈit/
Adjectiv
Declinarea adjectivului pocăit | ||
Singular | Plural | |
Masculin | pocăit | pocăiți |
Feminin | pocăită | pocăite |
Neutru | pocăit | pocăite |
- care se căiește.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului pocăit | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pocăit | pocăiți |
Articulat | pocăitul | pocăiții |
Genitiv-Dativ | pocăitului | pocăiților |
Vocativ | pocăitule | pocăiților |
- adept al unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăința mai presus de orice virtute; (p.gener.) adept al unor secte religioase creștine, sectant.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online