Etimologie

Din a (se) pocăi.

Pronunție

  • AFI: /po.kəˈit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
pocăit
Singular Plural
Masculin pocăit pocăiți
Feminin pocăită pocăite
Neutru pocăit pocăite
  1. care se căiește.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
pocăit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pocăit pocăiți
Articulat pocăitul pocăiții
Genitiv-Dativ pocăitului pocăiților
Vocativ pocăitule pocăiților
  1. adept al unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăința mai presus de orice virtute; (p.gener.) adept al unor secte religioase creștine, sectant.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe