polar

română

Etimologie

Din latină polaris, italiană polare, franceză polaire.

Pronunție

• AFI: /po'lar/

Adjectiv

Declinarea adjectivului polar
	Singular	Plural
Masculin	polar	polari
Feminin	polară	polare
Neutru	polar	polare

1. privitor la cei doi poli ai Pământului, de la poli, caracteristic polilor; din regiunea sau din zona polilor.
2. privitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice.
3. referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate.
4. (fil.) care se află într-un raport de polaritate, care prezintă polaritate.

Cuvinte derivate

• nepolar
• subpolar

Cuvinte compuse

• noapte polară
• steaua polară
• urs polar
• coordonate polare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online