polară
română
Etimologie
Din polar.
Pronunție
- AFI: /po'la.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului polară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polară | polare |
| Articulat | polara | polarele |
| Genitiv-Dativ | polarei | polarelor |
| Vocativ | polaro | polarelor |
- locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează conica dată.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online