pooch
(English)
Etimologie
Origine incertă. Poate din germană putzig („amuzant, drăgălaș, micuț”).
Pronunție
- AFI: /puːtʃ/
Substantiv
pooch, pl. pooches
- (argou) câine; (depr.) javră, potaie
- She took her pooch to the dog park yesterday.
- (p.ext.) corcitură
Sinonime
Cuvinte derivate
Etimologie
Probabil înrudit cu pouch („săculeț”).
Substantiv
pooch, pl. pooches
- umflătură, proeminență
- There's a pooch in the plastic where it got too hot.
- umflare, umflătură
- Her left sleeve has more pooch at the shoulder than the right.
Sinonime
- 1: bulge
Verb
| Conjugarea verbului to pooch | |
| Infinitiv | to pooch |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
pooches |
| Trecut simplu | pooched |
| Participiu trecut | pooched |
| Participiu prezent | pooching |
- (adeseori urmărit de out) a umfla
- Inflate that tire too much and the tube may pooch out of the cut in the sidewall.