potentat

română

Etimologie

Din franceză potentat < latină potentatus.

Pronunție

• AFI: /po.ten'tat/

Substantiv

Declinarea substantivului potentat
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	potentat	potentați
Articulat	potentatul	potentații
Genitiv-Dativ	potentatului	potentaților
Vocativ	potentatule	potentaților

1. suveran sau șef de stat atotputernic, care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat, despot; (p.ext.) om puternic, influent (datorită poziției sale politice ori sociale).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online