arbitrar

română

Etimologie

Din franceză arbitraire < latină arbitrarius.

Pronunție

• AFI: /ar.biˈtrar/

Adjectiv

Declinarea adjectivului arbitrar
	Singular	Plural
Masculin	arbitrar	arbitrari
Feminin	arbitrară	arbitrare
Neutru	arbitrar	arbitrare

1. care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr etc.; abuziv; samavolnic.
2. care este făcut, ales etc. la întâmplare.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului arbitrar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arbitrar	arbitrare
Articulat	arbitrarul	arbitrarele
Genitiv-Dativ	arbitrarului	arbitrarelor
Vocativ	arbitrarule	arbitrarelor

1. faptă, acțiune, situație arbitrară.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online