poteră
română
Variante
Etimologie
Din bulgară потeра (potera), sârbocroată potera.
Pronunție
- AFI: /po'te.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului poteră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | poteră | poteri |
| Articulat | potera | poterile |
| Genitiv-Dativ | poterii | poterilor |
| Vocativ | poteră | poterilor |
- ceată, grup de oameni (în special arnăuți) înarmați, care aveau misiunea de a urmări și de a prinde pe răufăcători și pe haiduci.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online