opera

română

Etimologie

Din franceză opérer < latină, italiană operare.

Pronunție

• AFI: /o.pe'ra/

Verb

Conjugarea verbului opera
Infinitiv	a opera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	operez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să opereze
Participiu	operat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua.
2. (v.tranz.) (spec.) (mat.) a efectua un calcul.
3. (v.intranz.) a lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința.
4. (v.tranz.) a supune pe cineva unei intervenții chirurgicale.
5. (v.tranz.) a înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență.
6. (v.intranz.) a întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia.
7. (v.tranz.) (arg.) a comite furturi, spargeri, crime etc.

Cuvinte derivate

• operare
• operat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• oprea

Referințe

• DEX '98 via DEX online