prădăciune

română

Etimologie

Din a prăda + sufixul -ăciune. Confer latină praedatio, praedationis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului prădăciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prădăciune	prădăciuni
Articulat	prădăciunea	prădăciunile
Genitiv-Dativ	prădăciunii	prădăciunilor
Vocativ	prădăciune	prădăciunilor

1. (pop.) jefuire, prădare; hoție, furt.
2. înșelăciune care duce la ruinarea cuiva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online