prețuitor

română

Etimologie

Din a prețui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /pre.ʦu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului prețuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prețuitor	prețuitori
Articulat	prețuitorul	prețuitorii
Genitiv-Dativ	prețuitorului	prețuitorilor
Vocativ	prețuitorule	prețuitorilor

1. expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online