prețui
Etimologie
Pronunție
- AFI: /pre.ʦuˈi/
Verb
Conjugarea verbului prețui | |
Infinitiv | a prețui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
prețuiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să prețuiască |
Participiu | prețuit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani.
- (v.intranz.) a reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț.
- a recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...
- El știe să prețuiască prietenia.
- (v.intranz.) a avea valoare sau importanță (datorită calităților sale).
- Opinia lui prețuiește mult.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
- preț
- prețălui
- prețăluire
- prețăluit
- prețăluitor
- prețios
- prețiosism
- prețiozitate
- prețos
- prețuială
- prețuire
- prețuit
- prețuitor
Expresii
- A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva)
Traduceri
a valora
|
Etimologie
Din prețui.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru prețui.