predicativ

română

Etimologie

Din franceză prédicatif.

Pronunție

• AFI: /pre.di.ka'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului predicativ
	Singular	Plural
Masculin	predicativ	predicativi
Feminin	predicativă	predicative
Neutru	predicativ	predicative

1. (gram.) care formează sau poate forma predicatul; referitor la predicat.
2. (log.) care se referă la predicat, care aparține predicatului.

Cuvinte derivate

• nepredicativ
• predicativitate

Cuvinte compuse

• verb predicativ
• nume predicativ
• propoziție predicativă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online