predicat

română

Etimologie

Din franceză prédicat < latină praedicatum.

Pronunție

• AFI: /pre.di'kat/

Substantiv

Declinarea substantivului predicat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	predicat	predicate
Articulat	predicatul	predicatele
Genitiv-Dativ	predicatului	predicatelor
Vocativ	predicatule	predicatelor

1. (gram.) parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului.
2. (log.) termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva despre subiect.

Cuvinte compuse

• predicat verbal
• predicat nominal

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dreptaci
• decripta

Referințe

• DEX '98 via DEX online