Etimologie

Din franceză préfigurer.

Pronunție

  • AFI: /pre.fi.gu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
prefigura
Infinitiv a prefigura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
prefigurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să prefigureze
Participiu prefigurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe