preterit

română

Etimologie

Din franceză prétérit < latină praeteritum.

Pronunție

• AFI: /pre.te'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului preterit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	preterit	preterite
Articulat	preteritul	preteritele
Genitiv-Dativ	preteritului	preteritelor
Vocativ	preteritule	preteritelor

1. (gram.) timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online