pricinașă
română
Etimologie
Din pricinaș.
Pronunție
- AFI: /pri.ʧi'na.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pricinașă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pricinașă | pricinașe |
| Articulat | pricinașa | pricinașele |
| Genitiv-Dativ | pricinașei | pricinașelor |
| Vocativ | pricinașo | pricinașelor |
- (pop.) persoană certăreață.
- împricinată, inculpată; făptașă, vinovată.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online