prigoni

română

Etimologie

Din slavă (veche) prigoniti.

Pronunție

• AFI: /pri.go'ni/

Verb

Conjugarea verbului prigoni
Infinitiv	a prigoni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	prigonesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să prigonească
Participiu	prigonit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima.
2. (v.tranz.) a izgoni, a fugări pe cineva.
3. (v.tranz.) (fig.) (despre abstracte) a urmări, a obseda; a chinui.

Cuvinte derivate

• prigoană
• prigonire
• prigonit
• prigonitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• îngropi

Referințe

• DEX '98 via DEX online