română

Etimologie

Din slavă (veche) podŭprĕti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
propti
Infinitiv a propti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
proptesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să proptească
Participiu proptit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) rezema de ceva.
  3. (v.refl.) a se sprijini de ceva în vederea unui efort.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe