proptea
română
Etimologie
Din propteală (derivat regresiv).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului proptea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | proptea | proptele |
| Articulat | propteaua | proptelele |
| Genitiv-Dativ | proptelei | proptelelor |
| Vocativ | proptea | proptelelor |
- lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă.
- (fig.) sprijin, protecție (nemeritată); (p.ext.) persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat).
Expresii
- (pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online