(français)

Etimologie

Din franceză veche prover < latină probāre, forma de infinitiv prezent activ pentru probō („a aproba; a proba”).

Înrudit cu catalană provar, italiană provare, occitană provar, portugheză provar, română proba și spaniolă probar.

Pronunție


Verb

prouver

  1. (v.tranz.) a proba, a dovedi, a arăta
    Les premiers principes ne se prouvent pas, ils se supposent.
    Le crime a été suffisamment prouvé.
  2. (p.ext.) a demonstra, a pune în evidență

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

Referințe