proba
Vezi și : probá, probă, próba |
Etimologie
Din latină probāre.
Pronunție
- AFI: /proˈba/
Verb
Conjugarea verbului proba | |
Infinitiv | a proba |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
probez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să probeze |
Participiu | probat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) (folosit și absol.) a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.
- A proba sentimentele cuiva.
- a dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență.
- Și-a probat temeinic ideile.
Sinonime
Cuvinte derivate
- probagiu
- proband
- probandat
- probant
- probar
- probare
- probat
- probator
- probatoriu
- probație, probațiune
- probă
- probăi, probălui
- probăit, probăluit
- probăluire
Cuvinte apropiate
Traduceri
a încerca
|
|
a demonstra (cu probe)
Etimologie
Din proba.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru proba.
Etimologie
in probă.
Pronunție
- AFI: /ˈpro.ba/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru probă.
Referințe
(Latina)
Etimologie
Din probō.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului proba | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ | proba | ' |
Genitiv | ' | ' |
Dativ | ' | ' |
Acuzativ | ' | ' |
Ablativ | ' | ' |
Vocativ | ' | ' |