pubertate

română

Etimologie

Din franceză puberté < latină pubertas, -atis.

Pronunție

• AFI: /pu.ber'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului pubertate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pubertate	pubertăți
Articulat	pubertatea	pubertățile
Genitiv-Dativ	pubertății	pubertăților
Vocativ	'	'

1. perioadă a vieții dintre copilărie și adolescență, caracterizată prin maturația funcțiilor sexuale, prin apariția caracterelor sexuale secundare și printr-o dezvoltare psihică intensă.

   La anii pubertății.

Sinonime

• (înv.) junie

Cuvinte apropiate

• adolescență

Traduceri

perioadă între copilărie și adolescență

cehă: puberta (čeština) engleză: puberty (English) esperanto: pubereco (Esperanto) finlandeză: murrosikä (suomi), puberteetti (suomi) franceză: puberté (français) f. germană: Pubertät (Deutsch) f., Geschlechtsreife (Deutsch) f.

italiană: pubertà (italiano) neerlandeză: puberteit (Nederlands) poloneză: dojrzewanie płciowe (polski) spaniolă: pubertad (español) f. suedeză: pubertet (svenska)

Referințe

• DEX online