adolescență

Vezi și : adolescent

română

Etimologie

Din franceză adolescence < latină adolescentia.

Pronunție

• AFI: /a.do.les'ʧen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului adolescență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	adolescență	-
Articulat	adolescența	-
Genitiv-Dativ	adolescenței	-
Vocativ	'	-

1. perioadă a vieții omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcțiunilor fizice și psihice ale organismului.

Cuvinte derivate

• adolescent
• adolescentă
• adolescentin
• preadolescent

Traduceri

vârstă de trecere de la copilărie la tinerețe

cehă: dospívání (čeština) n. croată: adolescencija (hrvatski) f. ebraică: גיל ההתבגרות (עברית) (gil ha'hitbagrut) engleză: adolescence (English) esperanto: adoleskanteco (Esperanto) franceză: adolescence (français) f. galiciană: adolescencia (galego) f. germană: Adoleszenz (Deutsch) f., Jugendzeit (Deutsch)

greacă: εφηβεία (Ελληνικά) (efivia) f. italiană: adolescenza (italiano) f. japoneză: 十代 (日本語) (jūdai), 思春期 (日本語) (shishunki) neerlandeză: adolescentie (Nederlands) portugheză: adolescência (português) f. spaniolă: adolescencia (español) f. suedeză: ungdom (svenska) c. turcă: gençlik (Türkçe), ergenlik (Türkçe)

Referințe

• DEX online