expira

română

Etimologie

Din franceză expirer < latină expirare.

Pronunție

• AFI: /eks.pi'ra/

Verb

Conjugarea verbului expira
Infinitiv	a expira
Indicativ prezent pers. 1 sg.	expir
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să expire
Participiu	expirat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a elimina din plămâni aerul.
2. (v.intranz.) (despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) a înceta să mai fie valabil.

   A expirat termenul de garanție.

3. (v.intranz.) (despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) a se împlini, a se termina.

   Expiră data la care trebuia făcută plata.

4. (v.intranz.) (fig.) a muri, a pieri.

Sinonime

• 1: termina, sfârși, încheia, isprăvi, deceda, dispărea, pieri, sucomba, invalida

Antonime

• valida

Cuvinte derivate

• expirare
• expirat
• expirație

Traduceri

a se termina

engleză: expire (English) esperanto: elspiri (Esperanto) franceză: expirer (français)

germană: ausatmen (Deutsch) suedeză: expirera (svenska)

Referințe

• DEX online

---

franceză

(français)

Etimologie

Derivat regresiv din expirar

Pronunție

• AFI: /ɛk.spi.ʁa/

Verb

expira

1. forma de persoana a III-a singular la trecut simplu pentru expirer

   română: (el/ea) expirau

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Derivat regresiv din expirar

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

expira

1. forma de persoana a III-a singular la indicativ prezent pentru expirar

   română: (el/ea) expiră

2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru expirar

   română: (tu) expiră!