Etimologie

Din a purta + sufixul -ăreț.

Pronunție

  • AFI: /pur.tə'reʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
purtăreț
Singular Plural
Masculin purtăreț purtăreți
Feminin purtăreață purtărețe
Neutru purtăreț purtărețe
  1. (despre îmbrăcăminte, încălțăminte) care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil.
  2. (înv.; despre cărți) de dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine.
    Vocabular purtăreț.


Traduceri

Anagrame

Referințe