română

Etimologie

Din franceză réporter (după purta).

Pronunție

  • AFI: /re.pur'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) repurta
Infinitiv a (se) repurta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) report
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) reporte
Participiu repurtat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (rar) a-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi.


Traduceri

Etimologie

Din latină reportare, italiană riportare.

Pronunție

  • AFI: /re.pur'ta/


Verb


Conjugarea verbului
repurta
Infinitiv a repurta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
repurtez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să repurteze
Participiu repurtat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție).


Traduceri

Referințe