repurta

română

Etimologie

Din franceză réporter (după purta).

Pronunție

• AFI: /re.purˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) repurta
Infinitiv	a (se) repurta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) report
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) reporte
Participiu	repurtat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) (rar) a-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi.

Paronime

• reporta

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din latină reportare, italiană riportare.

Verb

Conjugarea verbului repurta
Infinitiv	a repurta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	repurtez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să repurteze
Participiu	repurtat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție).

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din repurta.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru repurta.

Referințe

• DEX '98 via DEX online