pustnic

română

Variante

• pusnic

Etimologie

Din slavă (veche) pustynĩnikŭ.

Pronunție

• AFI: /'pus.tnik/

Substantiv

Declinarea substantivului pustnic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pustnic	pustnici
Articulat	pustnicul	pustnicii
Genitiv-Dativ	pustnicului	pustnicilor
Vocativ	pustnicule	pustnicilor

1. călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit.
2. (fig.) persoană care duce o viață retrasă și aspră.

Cuvinte derivate

• pustnicesc
• pustnicește
• pustnici
• pustnicie
• pustnică

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online