sihastru

română

Variante

• sehastru

Etimologie

Din neogreacă ισιχαστισ (isihastís).

Pronunție

• AFI: /si'has.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului sihastru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sihastru	sihaștri
Articulat	sihastrul	sihaștrii
Genitiv-Dativ	sihastrului	sihaștrilor
Vocativ	sihastrule	sihaștrilor

1. om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic.
2. (fig.) persoană care trăiește izolată, retrasă de societate.
3. animal sălbatic bătrân care trăiește singur.

Cuvinte derivate

• sihastră
• sihăstri

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online