română

Etimologie

Din râșniță + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /rɨʃ.ni'ʦar/


Substantiv


Declinarea substantivului
râșnițar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ râșnițar râșnițari
Articulat râșnițarul râșnițarii
Genitiv-Dativ râșnițarului râșnițarilor
Vocativ râșnițarule râșnițarilor
  1. persoană care macină sau fărâmă porumb, sare etc. cu râșnita.


Traduceri

Referințe